joi, 24 aprilie 2014

Paștile prin ochii unei adolescente

Trăim într-o societate agitată. Fiecare zi este o nouă etapă a unei curse nebune în care fiecare luptă pentru a-și atinge scopul. Viața noastră a devenit o competiție acerbă care nu își permite popasuri. Nu mai avem timp să zâmbim, să ne împărtășim amintiri, să ne facem complimente sincere... nu mai avem timp de „fleacuri”. Egocentrismul este o caracteristică esențială a lumii contemporane. De ce să ne mai pese de cei din jurul nostru? Trebuie să avem frigiderul cât mai încărcat, semnal cât mai bun la internet, haine de firmă... Însă adevăratele valorii ale vieții nu se pot cumpăra într-un centru comercial. Banul nu va avea niciodată puterea de a achiziționa sentimente... cel puțin nu autentice. Iubirea, prietenia, respectul nu se găsesc ambalate pe raftul unui magazin. Aceste mici detalii care dau contur existenței noastre le putem obține doar atunci când luăm inițiativa de a renunța măcar pentru o zi la materialism, la spiritul nostru mercantil, a ieși în stradă și a zâmbi necondiționat, a împărți ceea ce ai cu ceilalți... și cel mai important, a împărtăși MOMENTUL PREZENT cu cei dragi. Până la urmă ceea ce trăim ACUM este singura garanție pe care o avem. Ne putem face nenumărate planuri, însă viitorul este imprevizibil, iar ființa umană este incapabilă de a prezice ceea ce se va întâmpla mâine. Auzisem de mult, la ora de latină, sintagma „CARPE DIEM”, însă până acum câteva zile nu îi înțelesesem adevărata semnificație. Acest aforism se referă tocmai la ceea ce am spus anterior, la cât de important este SĂ TRĂIM CLIPA... și să colecționăm MOMENTE!
Slavă Domnului, duc o viață liniștită, decentă, cu toate condițiile asigurate... însă cea mai mare realizare a mea, nu pot spune că este o anumită diplomă, medalie, un anumit premiu... ci faptul că duc în spate un ghiozdan plin cu MOMENTE! Această reușită, însă, nu mi se datorează doar mie; ea este consecința concnirii de-a lungul acestui drum sinous, numit viață, cu persoane care nu mi-au vândut haine, telefoane sau alte cadouri scumpe... ci persoane care mi-au oferit fără a cere nimic în schimb, FERICIRE.
Vreau să mulțumesc din suflet Parohiei „Sfântul Cuvios Ioan Casian” din Guadalajara, fiecărui membru al acestei familii și în mod special, Părintelui Emilian Geabana, pentru că mi-au adăugat în bagajul de viață o suită de momente speciale și m-au făcut să înțeleg cu adevărat însemnătatea Paștelui, sărbătoarea Învierii Domnului. Să vezi lumina Învierii Domnului prin prisma aproapelui tău... acesta este mesajul acestei sărbători creștine. 
Cu stimă,

Elena Denisa Petrescu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu