sâmbătă, 27 decembrie 2014

VOTAȚI dacă vreți să contați în democrație

Cetățenii români rezidenți în Spania pot vota în cadrul alegerilor municipale din 2015

În perspectiva organizării alegerilor municipale spaniole în luna mai 2015, Ambasada României la Madrid reamintește cetățenilor români rezidenți în Spania faptul că au dreptul de a vota în cadrul acestor alegeri. Ambasada recomandă și susține participarea cât mai numeroasă a românilor la acest proces electoral, având în vedere faptul că votul este atât un drept cât și o datorie civică, iar prin exercitarea acestuia comunitatea românească își poate face „vocea” cât mai auzită și puternică!
În conformitate cu legislația europeană, toți cetățenii europeni care și-au stabilit reședința într-un alt stat membru diferit de cel de origine își pot exercita dreptul la vot în cadrul alegerilor locale și europarlamentare organizate de autoritățile statului de reședință.
Pentru a vă putea exercita dreptul la vot cu ocazia viitoarelor alegeri municipale din Spania (2015), trebuie să îndepliniți următoarele condiții:
  • să aveți 18 ani împliniți până în ziua de 24 mai 2015 (inclusiv);
  • să fiți înregistrați la Primăria localității de reședință din Spania (empadronamiento);
  • să solicitați înscrierea în Registrul Electoral. Cei care nu s-au înscris cu ocazia anterioarelor alegeri locale sau europarlamentare pe listele electorale spaniole (în Registrul Electoral) o pot face până la termenul limită de 30 decembrie 2014.
Pentru a veni în sprijinul cetățenilor europeni care doresc să voteze, autoritățile spaniole au pus la dispoziția dumneavoastră trei modalități de înscriere în Registrul Electoral:
  1. prin intermediul primăriei: la Evidența Populației (Oficina de Empadronamiento), prin completarea unui formular special;
  2. prin internet: accesând portalul Institutului Național de Statistică (http://sede.ine.gob.es);
  3. prin poștă: răspunzând la scrisorile pe care cetățenii UE rezidenți în Spania le-au primit în cursul lunii octombrie.
Informații suplimentare se pot obține de la Oficiul Registrului Electoral (Oficina del Censo Electoral) la tel. 901.101.900.

vineri, 12 decembrie 2014

Împărtășirea cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos

”Cât de rar luați ÎMPĂRTĂȘANIA, 
și cât de mare nevoie este 
să vă împărtășiți mai des!

Sufletul vostru e uscat de foame 
și însetoșat de har.

Uitați-vă la femeia samarineancă 
și la Iisus Hristos, 
și veți afla cum să căutați 
apa cea vie a harului...”

(Sfântul Ioan din Kronștadt)
† 20 decembrie 1908

vineri, 5 decembrie 2014

RADIO TRINITAS

                                                    Emisiunea ”Români de lângă români”
                                                             din 26 noiembrie 2014

                                             

                              http://www.radiotrinitas.ro/toate/romani-de-langa-romani/

marți, 30 septembrie 2014

Lupta GÂNDURILOR să o luptăm! ...

”Omul simplu este fără de răutate şi fără de viclenie. El transformă în bine şi răul şi urâtul. Are întotdeauna gânduri bune pentru ceilalţi. Nu este prost, dar consideră că aşa cum gândeşte el, tot astfel gândesc şi ceilalţi.

Omul simplu este fără de răutate şi fără de viclenie. El transformă în bine şi răul şi urâtul. Are întotdeauna gânduri bune pentru ceilalţi. Nu este prost, dar consideră că aşa cum gândeşte el, tot astfel gândesc şi ceilalţi.

- Gheronda, daţi-ne un exemplu!

- Nu v-am povestit despre acel Părinte Haralambie care a trăit mai demult la Mănăstirea Cutlumuş? Fusese bibliotecar, dar în cele din urmă l-au scos din această slujire, fiindcă niciodată nu încuia uşa la bibliotecă. „De ce aveţi nevoie de chei la uşi? spunea el. Lăsaţi oamenii să citească cărţile!”. Avea o asemenea simplitate şi curăţie, încât nu-i trecea prin minte că există şi oameni care fură cărţi.

Omul simplu, fiindcă are întotdeauna gânduri bune despre ceilalţi, îi vede pe toţi buni. Îmi amintesc şi de un alt bătrânel, de părintele Teoctist de la Mănăstirea Dionisiu. Câtă simplitate avea!

Într-o seară rămăsese împreună cu un monah la Kaiyes, la conacul mănăstirii. Noaptea târziu cineva a bătut la uşă şi bătrânul Teoctist a alergat să deschidă. „Lasă-l, îi spune monahul, nu-i deschide la ora asta, ca să ne putem linişti!”. „Şi de unde ştii cine este? Poate să fie chiar Hristos! Să-i deschidem!”. Şi s-a dus de a deschis uşa. Vedeţi, omul simplu pune gândul cel bun înainte şi întotdeauna ceea ce este bun aşteaptă.”


Cuviosul Paisie Aghioritul

miercuri, 3 septembrie 2014

Limba Noastră ...

Limba Noastră, 
de Alexei Mateevici

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastră-i limbă sfântâ,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Ştergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

sâmbătă, 30 august 2014

UN OM FERICIT ...

Duminica a XII-a după Rusalii ne pune în față
 Evanghelia despre tânărul bogat 
care caută Împărăția Cerurilor!

Am primit pe mail un poem
 al cărui autor nu-l cunosc,
 dar regăsim în el problema noastră a tuturor 
(a oamenilor creștin-ortodocși)!

SĂ LUĂM AMINTE!



UN OM FERICIT

Auzit-am că, pe vremuri,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle, printr-un înger,
Dacă omu-i fericit!

Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreagă colindând,
Când la deal și când la vale,
Pe creştini tot întrebând.

Unul zise: - Cum pot oare
Fericit să mă numesc?
Să îmi fie cu iertare,
Nu vezi cât de mult trudesc?!

Altul zise cu durere:
- Eu aş fi, dar ce să fac,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!

Unul spuse cu mândrie:
- Eu am bani, ce pot să zic?
Am destulă avuţie,
Nu duc lipsă de nimic!

Însă fericit aş spune
Că nu pot să mă numesc,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrânesc.

Altul strigă cu ocară:
- O, ce fericit aş fi,
Dacă n-aş avea povară
O mulţime de copii!

Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuesc,
Cum pot oare, cu-aşa casă,
Fericit să mă numesc!

Când pe altul îl întreabă:
- Tu eşti fericit, ori ba?
Dând din cap, el spune-n grabă:
- Hm! nu prea mult, măria-ta!

- Dar de ce? Ce îţi lipseşte?
Zise îngerul suav.
- Aş trăi împărăteşte,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!

Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac.
Sunt slăbit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!

Şi cuprins de întristare,
Îngerul plecă mâhnit,
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!

Tot aşa cârteau creştinii,
Orişiunde întreba,
Apăsând mai tare spinii
Domnului pe fruntea Sa.

Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns,
Şi pe Cruce-L răstigneau!

Merse îngerul ce merse
Până când a întâlnit
Un om ce sudoarea-şi şterse
De pe chipul său trudit.

- Omule, te văd muncind
Şi ești mult prea obosit,
Ziua toată robotind,
Spune-mi: tu eşti fericit?

Omul se-ndreptă de spate
Şi, privindu-l pe străin
Îi spuse cu bunătate:
Fericit sunt pe deplin!

Îngerul sări deodată
Iscodindu-l înadins:
- Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ţi s-a stins.

Ai copii prea mulţi, se pare
Şi cu greu îi creşti pe toţi,
Nu ai bani pentru mâncare,
Şi eşti fericit, socoţi?

- Eu nu te cunosc, străine!
Şi nu ştiu de unde vii
Dar, de vrei, rămâi la mine
Până mâine-n zori de zi.

Iat-acum se face seară,
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămând vei fi oricum.

Nu am bani, nu am avere,
Nu am casa un palat,
Am în schimb, o mângâiere,
Că am sufletul curat.

Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins în vatră,
Om mânca ce s-o găsi.

Şi cu toţii stând la masă
Domnului I-am mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii.

Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu.

El îmi dă mereu putere,
El mă iartă când greşesc,
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc.

Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mângâiere
Şi e-n viaţă fericit!

Am copii pe lângă casă,
Am pământ să-l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit - de ce n-aş fi?

Îngerul să-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!

Bucuros, el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă, în sfârşit aflase,
Un om care-i fericit.

Auzind Domnul îndată
Le dădu creştinilor
Pedeapsa meritată
Pentru necredinţa lor.

Numai cel ce nu cârtise
Fericit în veci va fi,
Că, din toţi, doar el primise
Darul de-a se mântui.

Cine are-nţelepciune
Să priceapă, n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!!!

Dac-am fi, din întîmplare,
Întrebaţi şi noi cândva,
Conştiinţa noastră oare
Ce-ar răspunde: NU sau DA?!


joi, 17 iulie 2014

Sfântul Mucenic Emilian de la DUROSTORUM (+ 18 iulie 362)

Catedrala ”Sfinții Apostoli PETRU și PAVEL” 
din SILISTRA (Bulgaria)
vechiul oraș DUROSTORUM
locul de martiraj al Sfântului Mucenic EMILIAN (18 Iulie)